modi
Administrator
 Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 260
|
|
D_ali a scris:
Iti spun si eu o chestie de suflet:
copil fiind, imi tremurau genunchii de fericire. Astazi, mai "trecut' fiind, am acelasi sentiment ca odinioara... |
...............................................................................
In ziua-n care am inceput sa aflu
.................................................................
- Tataicule ! ... Mihaita ! .... Hai , tataie , scoala-te . Aud o voce soptita .
- Mmmmmm ..... !
- Hai , tataita , hai ! Hai ca-i tarziu , e patru si zece ! Trebuie sa ajungem devreme la garla !
- Mmmmmm ..... !
- Hai mai baiatule ! Aseara ziceai ca mergi la peste ! Hai !
- Mmmmmm ..... !
- Cum vrei ! Ramai si dormi ! Eu am plecat , sa stii ! Sa nu plangi mai incolo ! imi zice bunicu' si se face ca iese din odaie . Brusc , ceea ce credeam ca-i vis imi invinge somnul si sar din pat ca ars , imi culeg in fuga de pe lada hainutele , ma-npiedic de pragul inalt al odaii , incerc sa ma obisnuiesc cu lumina saracacioasa a becului de pe prispa ce bate prin hartiile puse-n geamuri de bunica , si fug spre soproane unde se-ndrepta batranul privind in urma cu coada ochiului si ascunzandu-mi un zambet sugubat .
Se-ndrepta catre bicicleta . Avea un Tohan negru vechi . Ii pusese pe aripa din fata un cos de Alimentara , d-ala , impletit si decorat cu nu mai stiu ce fel de plastic colorat , cu ghidon ( sau coarne , cum se spunea pe la tara ) luat de la o Ukraina , si cu pedalele mai mult decat uzate si lipsite de cauciucurile talpilor . Langa batranul Tohan statea mandru Pegasul meu portocaliu cu sa lunga si ghidon inalt ( cu care mergeam pe-o roata !!! Eheee ! ) si pe cadrul caruia lipisem etichete ,, Adidas " , din cele ce se lipeau candva pe limba acestor incaltari . Eram mandru foc , eram fudul de nu mai puteam de bicicleta aia ! O iubeam !
...................................................................
Aseara , vazandu-l pe bunicu' umbland cu furca prin balegar , aplecandu-se cand si cand , culegand ceva .... mic probabil , pentru ca nu vedeam ce , si aruncand intr-un borcan de iaurt legat de guler si mai apoi , cu aceeasi sfoara de cureaua de la pantaloni , m-am indreptat catre el intreband :
- Ce cauti tataie ?
- Bomboane !
- Cum , bre , bomboane ? In balegar ? Ia sa vad !
- Da mah ! Bomboane ! Uite ! si-mi ridica bocanul sub nas lasandu-ma sa vad un pumn de rame colcaind unele peste altele .
- Bleah ! fac eu scarbit . Ce bomboane-s astea , bre ?
- Sunt bomboane pentru pesti , tataie ! Pestii le mananca !
- Nu cred ! Cum sa manance asa ceva scarbos ? Nu cred !
- Nu ma crezi , sa fii sanatos ! Eu le dau bomboane d-astea , ei vin sa le manance , eu ii prind si-i aduc acasa sa-i mancam noi !
- Te duci la peste , tataie ?
- Ma duc . Maine dimineata .
- Mergi si eu !!! strig brusc impins de curiozitate ! Cum adica , pestii sa manance rame ca pe bomboane ???
- Te scoli tu asa de dimineata ?
- Da , ma scol ! Ai sa vezi matale !
- La patru ?
- Da ! Ma scol !
- Bine ! Vedem noi ! Maine nu stau sa trag de tine . Daca te trezesti , te iau . Daca nu , ramai sanatos .
.......................................................................
Iata-ma acum in fata multor lucruri despre care nu stiam nimic . Nu stiam nici ca oamenii se pot trezi cand inca-i noapte afara . Nu stiam nici ca bunica , la ora aia , deja ,, daduse la pasari " . Venea din fundul curtii bodoganind :
- Pleci la peste , Gheorghe , si nu vezi de gaurile alea ! Iar a dat dihoru' as-noapte-n gaini !
- Lasa-ma femeie cu dihorii tai ! E Duminica ! Maine-ti schimb plasa la pasari ! Azi de un'-sa-ti iau io plasa ?
- Il iei si pe dracu' asta mic ?
- Il iau sa vada si el cum e !
- Aveti grija omule cu apa aia . Sa nu-l lasi sa se scalde !
- Hai , mai lasa-ma femeie ! Da-ncoa' mancarea aia , ca-i tarziu !
Nu stiam nici ca mancarea-i deja pregatita , nici ca trestiile de zahar sunt legate pe cadrul batranului Tohan , nici ca un carut era legat in urma acestuia si pe carut legata bine era camera de tractor cu fund de ,, Tego " . Nu stiam inca nimic despre orele alea ale diminetii , si inca nu stiam nimic despre bagajele ce trebuiesc facute inaintea unei plecari . Nu stiam ca acest cuvant , ,, tarziu " , poate fi folosit cand de fapt este ... ,, devreme " . De obicei il auzeam seara inainte de culcare cand ma mai intindeam cu joaca . In ziua aia aveam sa aflu multe !
.....................................................................
Am plecat spre poarta impingand Pegasul de ,, coarne " ( glumea al batran pe seama lor . Spunea ca nu-i mai trebuie berbec la oi ! Ca-mi ia mie bicicleta ! Chestie de care-mi aduc aminte ca ma enerva la maxim ) , batranu'-n spatele meu cu Tohanul si restul de bagaje . Am iesit pe sosea si-am vazut-o altfel decat scaldata-n soarele vacantei de vara . Era vag luminata de un stalp electric , departe de poarta noastra , undeva in dreptul dispensarului . Restul stalpilor erau lipsiti de becuri functionale . Cu toate astea ... vedeam ! De-a lungul anilor am invatat si-am aflat ca eram ajutat de stele . Pana atunci nu le dadusem atata importanta . Stiam de ele , le priveam , le numaram , insa inca o faceam cu ochi de copil . Eram copil .
Am sarit pe biciclete asa cum vazusem eu la bunicu' ! Se punea piciorul stang pe pedala , se facea avant putin cu dreptul , dupa care-l aruncam prin spate de cealalta parte a bicicletei cautand pedala dreapta ce astepta docila indreptata-n sus . Imi placea chestia asta teribil ! Parea ceva ,, de oameni mari " si-o faceam mereu . Chiar descalecam degeaba ...... ca sa am ocazia sa reancalec !
Ne-am avantat spre dispensar si-am descoperit in dimineata aia ce inseamna sa traversezi un roi de tantari si gaze . Bazaiau si roiau scoase din minti sub singurul fascicol de lumina de pe sosea . Si p-astea le stiam . Stateam seara la televizor si plezneam cu palma cate un tantar ametit sau goneam cate o musca enervanta . Insa era ... prima oara cand am intrat , parca , in ,, imparatia lor " . Nu-mi imaginasem vreodata ca in lume sa existe atat de multe !
Cu ele-n ochi , pe sub tricou , in par , am continuat drumul . Am ocolit dispensarul si-am luat-o pe straduta ce ducea pe lunca si la garla . Privind in fata m-am inspaimantat putin ! Chiar nu ne mai astepta niciun stalp cu lumina , si-mi puneam , probabil , serios problema intunericului . Mai vedeam cate-o luminita timida pe sub vre-un sopron , prin vre-o prispa sau pe geamul vre-unei odaite , insa nu ne ajutau deloc .
Pe masura ce lasam in urma si ultimele casute din sat mai am descoperit ceva ! Am descoperit ca eram inconjurati de-o lumina alburie . Un soi de lumina ce parca nici nu exista ! O lumina la care contribuiau pomii , frunzele si aerul ! Vedeam ... noaptea ! Nu stiam ca se poate !
Dupa ultimii pomi din sat , dupa ultimul prun si corcodus lumina se mutase jos . Jos , unde sclipea in roua de pe iarba si-mi arata mai mult decat limpede pe unde se-nvarte roata din fata a bicicletei .
Eram mai mult decat uimit ! Eram mai mult decat surprins insa nu vorbeam despre asta . Voiam sa dau impresia bunicului ca .... ,, ma pricep la d-astea " , ca-s mare , ca nu-i nevoie sa-ntreb nimic ! Ca stiu ! ....... Insa nu stiam mai nimic . Abia incepeam sa aflu !
.......................................................................
Si iata-ne ajunsi in noapte pe ..... malul baltii ! Cat aveam ? ... 5 , ... 6 ani ? Am avut un sentiment pe care n-am reusit niciodata sa mi-l descriu sau sa-l inteleg pe deplin . Sunt 35 de ani de atunci si inca petrec in noapte ore-ntregi privind apa si-ncercand sa-l patrund , sa simt din plin ce vrea sa-nsemne , ce ar trebui sa fac , cum sa ma simt ! Este un sentiment pe care ma lupt sa-l cuprind si-n acelasi timp ma rog sa n-o pot face vreodata . Poate si-ar pierde din mister si intensitate . ..... Cine stie ..... ?
.......................................................................
Pe masura ce patrundeam in lunca baltii drumurile se bifurcau si-si pierdeau amprenta clara . Erau din ce in ce mai greu de urmarit printre smocurile de iarba . Bunicul alege unul dintre ele sigur pe directia ce-o urmam . In asa fel incat am ocolit balta prin partea stanga a malului .
La un moment dat bunicul i-mi spune :
- Gata tataie . Aici coboram si ne descaltam .
- Ne descaltam ??? Pai mi-a spus mamaia ca n-am voie descult , sa nu ma tai !
- Lasa ... ce ti-a zis ma-ta mare . Ne descaltam , ne punem pantofii pe coarnele la biciclete si o luam pe langa ele cu picioru' .
- Si de ce ne descaltam , tataie ?
- D-aici incolo se strica drumu' . Incepe mlastinis .
- ..... Mlastinis ? ... Ce-i ala ?
- E un fel de noroi , tataie . Se scufunda picioarele-n el si mergem greu . Nu-i mult de mers prin el . Ajungem repede in papuris si lasam camera la apa .
- ..... Papuris ? ... Ce-i ala ?
- Mai nepoate ! D-aia te-am luat ? Sa ma frichinesti la cap toata ziua ? Nici n-am ajuns bine si ma doare capu' ! Ai rabdare si-ai sa vezi ! imi zice bunicul deja scos din minti de ,, deceurile " mele de copil . Pus la punct de tonul autoritar din vocea sa renunt la intrebari si continui sa privesc in jurul meu uimit de faptul ca distingeam totul in pofida intunericului .
Nimerisem intr-o dimineata in care luna deja apusese . Doar stelele ma ajutau . Doar stelele si licarul vag al picaturilor de roua . Mergeam in urma bunicului prin mlastina si gaseam de-a dreptul iesit din comun faptul ca .... aveam voie sa ma murdaresc ! Da nene ! Aveam voie sa umblu prin noroi ! Cat scandal avusesem pana atunci pentru cateva picatele de noroi pe picioare , cat ma certa bunica seara cand intram in casa , acum aveam ocazia sa ,, exploatez " momentul si paseam apasat sa-mi scufund picioarele cat mai mult in noroiul rece . Ma distra teribil !
Vedeam in partea mea dreapta trestii si papura . Nu stiam atunci care-i una , care-i cealalta . Urma sa invat . Ba mi-aduc aminte ca-n ziua aia , la intoarcerea acasa , am cules o legatura de papura si ma distram pe drum cu fulgii smulsi din varful acestora .
La un moment dat vad ..... luciul apei ! Atat de neagra si .... atat de luminoasa ! Stelele se reflectau discret in suprafata apei si sporeau farmecul momentului . De sus , de la intrarea-n lunca se vedea lacul . Insa abia acum ma aflam exact pe malul acestuia . Ii simteam racoarea , ii simteam umezeala , ii auzeam broscoii , ii auzeam valurelele lovindu-se in frunzele de trestii si de tufele de tipirig . Ma uimea ! Mult timp n-am stiu lucrul asta , si am facut-o in mod automat , insa atunci am invatat ..... sa ascult apa ! Era prima oara cand imi ,, vorbea " .
- Hai ! Ia-ti bicicleta si da-o-ncoa . Sa le bagam aici in trestii . Noi intram cu camera si sa nu le gaseasca nimeni .
Asta chiar mi s-a parut uluitoare ! Cum adica sa lasam bicicletele nesupravegheate ? Daca le fura cineva ? Insa am facut cum mi-a spus bunicul . I-am impins-o pe-a mea si l-am urmarit cu ochii mari cum le pitea culcate in cociocul de trestii . Odata cu ele a pitit si carutul pe care carase camera . Ramasesem la mal cu camera , cu trestiile si cu doua plase . Intr-una se afla mancarea si-o sticla cu apa , in cealalta ,, bomboanele " si juvelnicul de sarma .
- Hai ! Treci pe camera !
M-am indreptat timid dar hotarat si-am pasit pe fundul de Tego al acesteia . Senzatia a fost unica ! Aparenta instabilitate acesteia pe suprafata apei .... n-am s-o uit toata viata !
Bunicul , la randul lui , pune un picior in camera aplecand-o periculos inspre dansul , si cu celalalt pasind dificil pe fundul apei o impinge inspre larg . Ma pierdusem total in placerea de a pluti . Isi ridica si celalalt picior , ma indeamna sa stau cu fundul pe balonul camerei , si cu doua farase de plastic ( carora nu le gasisem rostul pana acum ) incepe si vasleste agale .
Ma uitam catre el si-i studiam miscarile . Nu intelegeam deloc cum tinea directia . Dadea din ,, vasla " dreapta si-o luam la stanga , si invers . Pur si simplu ma deruta total acest lucru . Mi-am propus sa elucidez ,, misterul " mai tarziu si sa privesc catre inainte pe directia de mers .
- Eheee , nepoate , acu sa te vaz ! Unde zici tu sa ne bagam ? Ia ! Sa vaz ce zici !
- ??? ..... Cum adica .... unde ne bagam ?
- Adica unde sa dam la peste , mah ! Unde zici tu sa tragem camera ?
- Pai .... nu stiu tataie ! De un' sa stiu eu ? Matale unde-ai mai fost ?
- Uite colo-n stanga , langa cocioacele alea ?
- Tataie ! Ce-s alea cocioace ?
- ..... Iar incepi ? .... Hmmm . Cocioace-s tufarisurile astea de pe apa . Asa le zice . Ori ca-s de trestie , ori ca-s de papura . .... Hai , acolo mergem , unde zic io .
- Hai ! sustin eu important cu ton de cunoscator .
Ne apropiem incet de unul dintre cocioacele respective si bunicul , cu ajutorul unei franghii leaga ,, ambarcatiunea " de un smoc de papura . Imi explica rabdator cum aveam sa stam pe camera , cum vom sprijini trestiile cu cotorul pe camera si spicul pe varfuri lasate de papura , cum legam sticla cu apa si-o lasam pe langa camera sa se pastreze rece , si asa mai departe . Ma faceam ca inteleg tot , insa mi-am propus sa-nvat ,, din mers " ( parca acum nu-i asa cateodata ? ).
Atent la explicatiile lui n-am sesizat ca cerul nu mai este atat de negru , ca stelele nu mai sunt atat de multe , ca deja distingeam acoperisurile caselor din sat . Se lumina de ziua .
Bunicul parea a nu da aceeasi importanta lucrurilor ce pe mine ma uimeau si ,, robotea " febril printre cotoare , mijloace si spicuri de trestie . Care mai aveau si legate de ele niste fire ce pareau mai rau sa incurce treburile . Vedeam pe firele respective un betisor , o bucatica de ,, fier " , si sub aceasta un ac indoit . P-asta l-am ghicit imediat ! M-am prins ca de el trebuiesc agatate ramele .
Dupa cateva minute bune de asemenea ,, chestii serioase " bunicul pune in dreptul meu doua dintre scule , pastrand pe partea sa inca trei .
- Acu' ti le arunc eu . Nu stau acum sa te-nvat cum se face . Mai pe lumina,-ncolo , ca le agati de ,, le ia dracii " .
Din borcanelul de iaurt scoate o rama ! Sarmana fiinta se incolacea disperata pe degetele lui , degete ce-mi era clar ca stiu exact ce fac , ca nu-i prima oara cand ,, se lupta " c-o rama . Cu cealalta mana trage de varful firului , cel cu bucatica ,, de fier " si cu carligul , cu doua degete apuca carligul de codita si cu o miscare sigura si rapida inteapa rama . Aceasta mai rau se zbate in timp ce apuc in viteza sa vad un soi de galbejeala cu curge din ea . .... Banuiesc ca aveam ochii cat cepele !
Apuca undita de cotor si cu o miscare sigura arunca firul la cativa metri in fata mea . ,, Betisorul " se asaza linistit pe suprafata apei ..... cu un capat in sus !
- Tataie ! Uite la ala . Nu sta bine !
- Ce nu sta bine , mah ?
- Batisoru' !
- Care betisor nepoate ?
- Ala , bre , de l-ai aruncat matale !
- Mai nepoate , tu te-ai trezit bine ? Ce betisor am aruncat io ?
- Ala de la undita , tataie . Ala de pe fir !
- ..... Ala nu-i betisor , tataie ! Aia-i pluta ! Asa-i spune . Si-asa trebuie sa sada . Cu un capat in apa si cu altu'-n sus . Cand vine pestele si mananca rama trage pluta-n apa . Atunci inseamna ca l-am prins . Ai inteles ?
- ..... Nu .
- ..... Hai lasa-ma-n pace ! Ai sa vezi tu !
Imi arunca si cea de-a doua undita , le arunca pe-ale lui , si dintr-o data ..... nu mai se intampla nimic . Nimic ! Pur si simplu stam !
Si stam , ..... si stam , ..... si tot nimic ! In timpul asta ma uitam curios inspre dealul de dupa care urma sa rasara soarele . Stiam ca de-acolo trebuie sa vina , lumina-mi spunea acest lucru . Insa parca dura prea mult .
Dintr-o data ...... explodeaza ! ..... Iata-l ! ....... Soarele ! ..... Da' .... parca nu-i ala de-l stiu eu ! Asta-i mult mai mare si portocaliu . Si pe deasupra ma mai si pot uita la el ! Nu , n-are cum . Asta-i altu' , sigur . N-am curaj sa intreb , bunicul pare foarte atent la ,, betisoarele " din dreptul lui . Fumeaza in tacere si nu scoate o vorba . Prefer sa ,, studiez " singur soarele astalalt si eventual sa pun intrebari mai tarziu , dupa ce apare si soarele meu , ala mic , galben stralucitor la care nu te poti uita , si care ,, da caldura " . Precis o sa-l goneasca p-asta portocaliu . Precis !
Pe masura ce trece timpul vad ca .... se transforma . Ma captiveaza fenomenul , sunt de-a dreptul fascinat ! Dintr-un soare mare si portocaliu se transforma , incet - incet , intr-unul mic si din ce in ce mai galben . Si deja nu prea ma mai pot uita catre el . Atunci am invatat ce-i ..... rasaritul !
Impresionat de celesta transformare mut privirea catre plutele mele . Unde-or fi , ca n-am mai fost atent la ele ? Aaaaa , una , uite-o colo , da' a doua ? Ma uit insistent pe suprafata apei , o caut cu privirea peste tot , .... nu e si gata !
- Tataie , nu mai e o pluta .
- Cum , mah , nu mai e ? Ia sa vad .
- Era acolo si nu mai e !
- IA-L !!!
- ...?????
- IA-L , N-AUZI ???
- Ce sa iau ? intreb eu bulversat .
- TRAGE , MAH , DE UNDITA ! Apuca de ea si ridic-o ! Ce , vrei sa ti-l prind io ?
Apuc temeinic de cotorul unditei cu ambele maini , plin de adrenalina si emotii , si ..... ridic ! Prin smulgere , fireste , raportat la starea in care ma bagase bunicu' !
Dintr-o data suprafata apei este sparta de o clipoceala . Prin ,, spartura " apei vad un obiect cam cat o palma cum se indreapta ,, glont " catre soarele ce tocmai il admirasem ! La finalul ,, cursei " impusa de lungimea firului , sarmanul ,, obiect " este zmucit inapoi catre suprafata apei . Cade inapoi printr-o noua clipoceala si dupa o secunda de ,, reveneala " se repede in partea stanga , catre plutele bunicului .
[i]- Ia-l incet ! Trage incet , nu in halul asta , ca-i rupi gura !
- ............... Cum..... adica ...... incet ? intreb eu balbait ?
- Ridica-l incet , tataitule . Incet , pana pui mana pe el !
Ma conformez si ridic incet . Dar ..... in timp ce eu ridicam incet , .... el simteam ca trage tare ! Nu se lasa usor adus la suprafata . Pentru o secunda pun la indoiala sfatul bunicului si ma gandesc ca mai bine-am facut prima oara . Parca a avut mai multa eficienta decat ,, incetu' " lu' asta batranu' . Insa , .... hai totusi sa fac cum zice el , sa nu-l supar . Si continui sa trag .... incet ( hmm ! ) , in pofida evidentei impotriviri a ,, obiectului " de a se lasa adus . Chestia asta ma enerva peste fire !
Iata-l !!!!! Se vede serpuind rapid prin apa ! Fuge sub camera , de-acolo o ia disperat catre papuris , unde sta pret de cateva ..... lungi secunde . Eu continui sa trag .... INCET ( deja pocneam de nervi ! ) si reusesc sa-l aduc langa balonul camerei . Mai ridic inca putin , ..... inca putin , ..... inca , ..... gata ! L-am scos afara ! Atarna de gura dand febril din coada . Inteleg intuitiv ca-i speriat . Dar n-am timp sa ma gandesc acum la asta . Grija mea cea mai mare este sa-l ,, aterizez " pe placa de Tego .
- Bravo nepoateeeee ! Bravo ! Frumos caras !
- Cum caras , bre ? Nu-i peste ?
- ..... ?????? Pai e ! E caras !
- Ce caras spui matale aici ? Nu-i caras ! E peste ! Nu la peste suntem ???
Dintr-o data pe al batran il umfla rasul . Radea de nu se mai oprea . Niciodata nu-l vazusem atat de vesel si exuberant .
- Mai Mihaita ! HAHAHAHAHA !!! Mai tataie ! HAHAHA ! E peste , da ! Da-i caras ! Sunt mai multi pesti in apa asta ! HAHAHAHA ! De mai multe feluri ! P-asta-l cheama caras !
- Da ' ...... cine le da nume , tataie ? P-asta cin' l-a botezat ? Pe fratii lui cum ii cheama ? intreb eu nedumerit .
- ????? HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA !!!!!!!!!! Las' ca-ti explic acasa ! HAHAHAHAHAHA !!! Acu' ia-l si pune-l in juvelnic .
Furios pe penibilul in care simteam ca ma aflu , scot carligul din gura ..... carasului , deh , c-asa am inteles ca-l chema , il iau timid in maini si ma uit stupefiat cum incearca ..... sa vorbeasca si totusi nu aud nimic . Am invatat atunci ca pestii nu scot sunete ! Aveam in maini ..... primul peste prins de mine . Si , cel putin intuitiv , am stiut ca n-am sa ma opresc la el !!!
L-am pus in juvelnicul cu capac metalic pe baza de arculet , si febril ma straduiesc sa infig o rama-n ac . De reusit ..... am reusit . Insa numai Dumnezeu stie cum arata saraca cand mi-a aruncat bunicul firul inapoi in apa . Ba ... m-a si enervat iarasi . Continua sa rada de mine !
..................................................................
Va urma
|
|
